Acolo Pe Dealul ăla Unde Mi-am Lăsat Copilăria

Da, exact acolo. Pe dealul ăla unde mi-am lăsat copilăria să devină o amintire îndepărtată.

O amintire ce parcă vine din altă lume. Din alte vremuri uitate de mult.
De pe vremea când credeam în vise, de pe vremea când încă nu aveam nici o grijă cotidiană.

Dincolo de dealuri, acolo unde vântul răscoleşte câmpul de grâu ce străluceşte în razele plăpânde şi calde de asfinţit.   Acolo unde macul parcă se ascundea la umbră, acolo unde drumul se termină pe vârful colinei ce ascundea o furtună de vară, ce ştiam că vine spre mine. Acolo pe dealul ăla pe unde obişnuiam să fug când eram copil, visând că voi deveni un cosmonaut. Cosmonautul Silviu Andrei.



Acolo pe dealul ăla pe care mă jucam cu mâna prin lanul de grâu la asfinţit, când simţeam cu adevărat că este vară. Acolo unde credeam că viaţa e făcută doar din momente din astea perfecte de libertate şi fericire.  Acolo pe unde treceam cândva nepăsător pe lângă astfel de scene, convins fiind că ele vor fi la fel pentru eternitate.

Acolo, pe dealul ăla unde mi-am lăsat copilăria să devină o amintire vagă despre viaţa la ţară şi despre milioane de vise ce eram convins că se vor împlini cândva. Acolo unde puteam să jur că viaţa va fi o eternitate ce va avea miliarde de momente frumoase ca ăsta. Pe dealul ăla unde vântul sufla atât de blând iar spicele de grâu se unduiau ca nişte dansatoare în sincron.

Acolo am pierdut cândva eternitatea. Acolo au rămas şi visele mele.
Şi copilăria. Cred că tot acolo după deal, au rămas şi speranţele mele.

Parcă simt şi acum vântul călduţ de vară ce-mi brăzda obrazul şi îmi răsfira părul, acolo unde sentimentul de libertate îmi înălţa spiritul.
Pe dealul ăla minunat, cu flori de mac.

Citeşte Mai Mult »»

Dovada Că Nu Trebuie Să Renunţi Niciodată La Luptă

Succesul se ascunde în ambiţia de a NU renunţa la lupta pe care o duci, indiferent de natura ei sau de situaţie.

Ştiţi voi vorba aceea "chiar dacă treci prin iad, continuă să mergi"!?
Probabil că are un sâmbure de adevăr pe undeva printre cuvinte, fiindcă, orice stăruinţă îşi are răsplata şi rostul ei.   Veţi vedea în video-ul de mai jos, o lecţia de la mama natură, o lecţie de viaţă ce îţi va arăta că nu trebuie să renunţi la luptă, niciodată.
Indiferent pentru ce lupţi. Indiferent în ce situaţie eşti.
Continuă să lupţi. Continuă. Pentru că asta e cheia succesului în situaţii disperate.
În situaţii limită.  Fiindcă doar atunci ştii de ce eşti capabil, doar în situaţii care te scot din zona ta de confort.  Situaţiile limită în care hotărăşti dacă trebuie să lupţi sau nu.
În acele situaţii poţi cunoaşte un OM cu adevărat.  Te poţi cunoaşte pe tine însuţi.

Aşa că, chiar şi atunci când nu mai găseşti nici o portiţă de ieşire, continuă să lupţi.
Vezi exemplul video-ului de mai jos şi probabil vei înţelege de ce.
Vei spune că iguana a avut noroc, că a fost o situaţie cu conjuncturi favorabile.
Că totul este doar o întâmplare. Dar, oare nu suntem şi noi o întâmplare?
Oare nu este viaţa în sine o serie de întâmplări favorabile sau nefavorabile?
Indiferent de toate acestea, nu poţi să nu te întrebi:
-"oare eu, ce aş fi făcut într-o astfel de situaţie?! Aş fi luptat? Sau aş fi cedat?"

Totuşi, un lucru e clar: chiar şi atunci când eşti înconjurat de 100 de "şerpi", metaforic vorbind, nu trebuie să renunţi.  Chiar şi atunci când disperarea te cuprinde cu ai ei ghiara înfiorătoare, NU renunţa.
Ştiu că sună a clişeu.  Dar, nu renunţa la luptă, nu te lăsa învins.
Agită-te, încăpăţânează-te şi Luptă.  Dacă TU nu lupţi pentru tine, nimeni nu o va face.

“Nu renunţa niciodată la visele tale, luptă, crede în tine şi vei reuşi”

De ce vă zic toate astea!? Pentru că la rândul meu duc o luptă grea cu viaţa.
Una mult mai groaznică decât vă închipuiţi voi. Ireversibilă şi netratabilă.

Citeşte Mai Mult »»

Amintirile Sunt Esenţa Vieţii Tale

Ne construim viaţa din amintiri. Tot ceea ce eşti astăzi, tot ceea ce vei fi mâine, se bazează pe amintirile pe care le-ai construit doar tu.

Aproape de fiecare dată când cineva începe o poveste, spune "îmi amintesc".
Esenţa vieţii ?!   Probabil o ştie doar Dumnezeu.    Sau Universul.

Ştiu doar că cele mai fascinante elemente din viaţă, sunt amintirile.
Imi amintesc cu plăcere de cele trei lucruri care îmi plăceau să le fac cel mai mult când eram tânăr: patinajul, înotul şi mersul cu bicicleta.  Am avut o copilărie fantastică, iar câteodată, aş putea jura că ''aventurile'' pe care le-am trăit eu, sunt cele mai frumoase. Cel mai mare regret al meu este că vremurile în care puteai avea o astfel de copilărie, s-au dus şi nu mai vin înapoi, niciodată.

Doar cine a avut bunici la ţară, şi a petrecut vacanţele de vară undeva în mijlocul naturii, poate ştii ceea ce înseamnă cu adevărat o copilărie frumoasă.   Pe vremea aia, nu fugeam după pokemoni, nu vânam hainele cele mai bune, nu căutam semnal la mobil şi nici nu încercam orice reţea wi-fi.
Nu dragilor.   Pe vremea când copilăria era cu adevărat fericită, totul părea liniştit şi calm, grijile erau departe de gândurile mele, viaţa era minunată şi tot ceea ce aveam în minte era ''oare pe unde să mai hoinăresc astăzi".  Îmi amintesc foarte clar şi acum, sentimentul de linişte şi calm din zilele călduroase de vară, zilele când nu aveam efectiv nimic în minte, zilele toride în care fugeam de acasă la un scăldat în Mureş, sau zilele din iernile grele, când fugeam la un săniuş pe vreun deal absurd de abrupt, la care nu aveam voie să mergem.
Îmi amintesc de toate astea într-un amalgam de alte lucruri pe care le-am făcut, unele rele, altele frumoase.

Îmi amintesc de câmpul interminabil de trifoi de unde săreau iepuri atunci când strigai, îmi amintesc de lanul de grâu de pe deal, în bătaia vântului de la asfinţitul soarelui, de zilele arzător de calde când mă trimiteau bunicii la întors de fân.   Îmi amintesc clar de toţi câini pe care i-au avut bunicii mei, de toate găinile din curtea lor, de fiecare ciobitură de pe trotuarul din curte şi de toate locurile unde am căzut, dar şi de toate florile frumoase pe care le întreţinea bunica.  De prietenii pe care-i aveam la ţară, de fetele care-mi plăceau, de nopţile în care mergeam la furat de mere, pere, sau prune, pe la vecini şi străini.   Dar mai presus de toate, îmi amintesc de bunicii mei, fără de care toate astea nu ar fi fost posibile.    Şi pentru asta, i-am iubit.    Exagerat de mult.

Sunt profund îndatorat lor, pentru fericirea din copilăria mea.   Pentru clipele în care timpul parcă stătea pe loc.   Pentru momentele frumoase pe care atunci, nu ştiam să le apreciez.   Dintre toate amintirile frumoase, una îmi persistă foarte des şi destul de clar.   De parcă s-ar fi imprimat pe creierul meu.   Nu aş putea să vă spun de ce.   Probabil pentru că a fost o zi magică.   Sau poate că a fost linişte, o linişte de iarnă în care nu se auzea absolut nimic.  Ştiţi voi, liniştea totală de iarnă, când se aude doar un câine în depărtare lătrând.   O zi în care parcă până şi fumul din coşurile caselor părea mai mut decât de obicei.   O zi de iarnă liniştită, cu zăpadă grea ce scârţâia greu sub bocanci, o zi în care am pornit la patinaj, pe un lac îngheţat de lângă satul bunicilor mei.   O zi în care am curăţat gheaţa de zăpadă cu mâinile mele.   O zi în care era atât de linişte şi de plăcut, încât aş fi putut să jur că îmi aud gândurile.
Şi în liniştea asta totală, am patinat.   Vreo 6 ore.
Singur.  În linişte.  Fără griji.  De parcă nimic altceva nu mai conta.  De parcă doar eu existam.

Ce vreau să spun ?!    Absolut nimic.   Aş vrea să poţi simţi ce am simţit eu atunci.   Atât.

Citeşte Mai Mult »»

Ascultă Cu Sufletul

Majoritatea oamenilor aud muzica, dar oare câţi dintre noi ascultă cu adevarat ?!

Dacă ai asculta cu atenţie şi pe deplin, poate ţi-ai transforma viaţa.
Dar, e important să asculţi doar atunci când alegi să fi prezent, atunci când 'auzi' cu inima, nu numai cu urechile.
Momentele alea când îţi vine să pui tot restul lumii pe pauză, doar ca să poţi savura cu intensitate un răsărit de soare sau adierea vântului printre copacii înfloriţi din luna Mai.

Piesa asta ar trebui sa iti merga direct în inimă.
E un lucru bun, las-o să te pătrundă.

Gândeşte-te la o ploaie caldă de vară, la un răsărit fantastic ce te încălzeşte treptat, la o după-masă leneşă de vară când stai tolănit sau chiar la câte lucruri bune ai pierdut în viaţă, pe lângă câte şanse ai trecut şi cât de mult timp ai irosit fără să bagi în seamă oamenii şi evenimentele mărunte din jurul tău.

Există trei lucruri în viaţa ta care nu se vor mai întoarce niciodată: cuvintele, timpul şi oportunităţile.

Lasă-mi un comentariu dacă simţi şi tu că Jon Hopkins, îţi atinge o coardă sensibilă, acolo undeva în suflet.

Ascultă, dar mai ales, ascultă cu 'sufletul' deschis.

Citeşte Mai Mult »»

Cine Era Sfântul ANDREI Şi Ce Legături Are El Cu România

Sfântul Andrei, are legături strânse cu ţara noastră, iar Andrei, este probabil, unul din cele mai populare nume din România la ora actuală.

Numele de Andrei, provine din limba greacă veche, limba poemelor lui Homer, și a marilor lucrări de literatură și filosofie. Sfântul Andrei este numit şi „Cel dintâi chemat”, deoarece a răspuns primul chemării lui Hristos la apostolat. Andrei derivă din grecescul Andreas, care înseamnă „viteaz”, „bărbătesc”.  Deoarece era pescar, sfântul Andrei, este considerat de către marinarii și pescarii greci, drept ocrotitorul lor. În România, el este socotit cel care a propovăduit Evanghelia, mărturie fiind toponimele din zona Dobrogei unde Sfântul Andrei, a și locuit o vreme. Peștera Sfântului Andrei şi Pârâiaşul Sfântului Andrei, sunt tot atâtea mărturii care dovedesc trecerea Apostolului pe meleagurile noastre.

Evanghelia după Ioan menționează că Andrei, ar fi fost mai întâi ucenic al lui Ioan Botezătorul, care i-ar fi recomandat să-l urmeze pe Isus. Ţinutul Sciţiei şi al Traciei i-au revenit Sfântului Andrei. După multe peregrinări, el se stabileşte în oraşul Patras, lângă Corint, în Grecia, unde este executat din ordinul guvernatorului roman Aegeas, toate astea pe timpul domniei Împăratului Nero.Surse bisericeşti, mărturisesc că Sfântul Andrei, condamnat la moarte, a rugat să fie răstignit pe altfel de cruce decât Iisus, aşa că el a fost răstignit pe o cruce în formă de X cu capul în jos, căreia i s-a spus „Crucea Sfântului Andrei”  şi căruia i se spune la fel şi în ziua de astăzi.

Pe vremuri, de credea că de la ziua Sf. Andrei, începe iarna, care pune stăpânire pe întreaga lume.
Fiind considerat ocrotitorul României şi patronul spiritual al românilor, la noi exista cateva obiceiuri destul de ciudate. Ca spiritele morţilor să nu ajungă în case de Sfântul Andrei, se goleşte cenuşa din sobe, iar oalele şi cănile sunt întoarse cu gura în jos. Tot de Sfântul Andrei, în unele zone din Bărăgan, fetele fac turtă din făină de grâu, cu apă şi multă sare, şi se spune că acel flăcău ce îi aduce fetei noaptea apă în vis, să-şi astâmpere setea, o va lua de nevastă.  Mulţi români pun, în noaptea de Sfântul Andrei, usturoi la geamuri şi porţi, pentru a fi feriţi de duhurile rele si se spune ca fetele nemăritate , îşi văd ursitul în vis.

În prezent, Crucea Sfântului Andrei este păstrată alături de Capul Sfântului în Catedrala Sfântul Apostol Andrei din orașul grecesc Patras.

Deși acum Crucea Sfântului Andrei se află în Patras, aceasta a fost recuperată abia în anul 1980.
Şi bineînţeles pentru şoferi, Crucea Sfântului Andrei, are o cu totul altă însemnătate.

Citeşte Mai Mult »»

Schimbările Climatice Vor Face Ca Porţiuni Vaste Ale Planetei Noastre Să Devină Nelocuibile

Locaţii din Asia de Sud, ar putea fi mult prea fierbinți pentru putea a trăi acolo, şi toate astea se vor întâmpla până la sfârșitul secolului.

În ciuda faptului că negarea este un trend global când vine vorba de schimbările climatice, ele sunt reale şi vor avea consecinţe dramatice asupra fiecărui aspect al vieţii pe Pământ.
Cercetările recente prezic ce se va întâmpla dacă lumea nu îşi va schimba cursul și nu va reduce dramatic emisiile degajate în atmosferă. Noi cercetări arată clar cum până în anul 2100, multe regiuni din Asia de Sud ar putea să devină atât de fierbinți, încât oamenii nu vor mai putea locui acolo. Consecințele schimbărilor climatice nu sunt doar reale, ci și iminente și din ce în ce mai catastrofale pentru toată viaţa de pe Pământ.

În prezent, schimbările climatice au fost atribuite unor temperaturi periculos de crescute, creșterea nivelului mărilor şi evident, dispariția unei varietăți de specii de animale.
Fără o opoziție feroce, efectele schimbărilor climatice vor deveni din ce în ce mai distructive. Dezastre naturale, inundații în masă, penuria de alimente și alte crize, sunt toate posibile.
De fapt, dacă e să ne uităm în jurul nostru, unele se întâmplă deja. Dacă tendințele actuale continuă, o parte a lumii noastre, poate deveni chiar nelocuită în timpul vieţii noastre.

Elfatih Eltahir, profesor la MIT, a publicat recent cercetări în revista Science Advances, care arată că, până la sfârșitul secolului, unele zone din Asia de Sud, ar putea fi prea fierbinți pentru ca oamenii să locuiască acolo.
Riscul impactului schimbărilor climatice în această regiune, ar putea fi destul de sever în următorii ani.
Eltahir și colegii săi, au analizat această situație proiectată pe timpul a două condiții: un model de tip "normal", a ceea ce se întâmplă acum la nivel global, și un model în care omenirea şi-ar intensifica eforturile de atenuare a emisiilor.
Echipa a concluzionat că modelul de tip "normal", ar da naștere unor condiții dramatice radicale, până în anul 2100.
Efectele undelor de căldură ce vor venii în anii ce urmează, vor afecta în special zonele dens populate şi cele cu agricultură din Asia de Sud, amenințând în mod direct viața locuitorilor, care majoritatea trăiesc în sărăcie, ce vor fi prinși în mod direct în aceste condiții, ce vor deveni mortale.

Acest scenariu sumbru, nu ar fi decât o piesă din puzzle-ul care umbreşte existenţa omenirii.
Unde vor ajunge acei oameni din regiunile din Asia de Sud?
Oare pot ei părăsi locurile natale în viitoarele şi actualele condiții socio-economice?

După cum îţi imaginezi, singura cale de urmat include eforturile noastre, a tuturor, de a schimba câte puţin din haosul ce mănâncă încet, încet, planeta pe care locuim, chiar dacă unii încearcă să muşamalizeze aceste efecte ale încălzirii globale.
Şi sunt sigur că mulţi dintre voi simţiţi forţa schimbărilor climatice din ultima perioadă.


sursa: CBC News

Citeşte Mai Mult »»

Cel Mai Uluitor Fapt Despre Tine: Suntem Praf De Stele

Fiecare vede lumea diferit. Indiferent de ceea ce credem la nivel personal, cu toţii suntem praf de stele.

Da, ştiu, sună destul de pragmatic. Toţi suntem copii ai stelelor.
De fiecare dată când încerc să spun asta cuiva, se uită la mine cu o privire confuză. Şi de fiecare dată, mă întorc mai sărac în gânduri la cerul plin de stele, întrebându-mă dacă cineva vede lumea așa cum o fac eu.
De fapt, Neil deGrasse Tyson, vine să-mi susţină teoria. Întrebat care este cel mai uluitor fapt pe care îl poate împărtăşi despre Univers, Astrofizicianul, a răspuns:

''Cel mai uluitor fapt, este cunoașterea faptului că atomii din care se compune viața pe Pământ, atomii din care este format corpul uman, sunt detectabili pană în creuzetele care au copt elementele ușoare în elemente grele în miezul lor, la temperaturi și presiuni extreme.
Aceste stele, cele cu masă mare, au devenit instabile în ultimii lor ani de viată.
S-au prăbuşit sub propria greutate, apoi au explodat, împrăştiind în galaxie măruntaie, măruntaie formate din carbon, azot, oxigen și toate celelalte ingrediente fundamentale vieții.



Aceste ingrediente au devenit parte din norii de gaz care s-au condensat, s-au prăbuşit, formând o nouă generație de sisteme solare: stele cu planete ce orbitează.
Acele planete au acum ingredientele necesare pentru viață.
Așa că atunci când mă uit la cerul plin de stele, știu că, DA, facem parte din acest Univers, trăim în el, dar poate mai important decât aceste două observaţii reale, este faptul că Universul face parte din NOI. Când reflectez la asta, mă uit în sus - mulți se simt mici, pentru că ei sunt mici și Universul e mare - dar eu mă simt mare, pentru că atomii mei au provenit din acele stele.
Este un alt nivel de conectare.
Este ceea ce vrei în viață: să te simți conectat, să te simți relevant, vrei să simți că participi la activitățile și evenimentele din jurul tău.
Şi exact asta facem, doar fiind în viață ...''

Neil deGrasse Tyson, este un astrofizician și un specialist în comunicare științifică american, directorul Planetariului Hayden din cadrul Centrului Rose pentru Pământ și Spațiu din New York și cercetător asociat în cadrul Departamentului de astrofizică al Muzeului American de Istorie Naturală.
Din anul 2006, este prezentator al programului educațional NOVA scienceNOW, găzduit de televiziunea PBS.
Şi nu doar atât. Tyson, a scris mai multe cărți populare în domeniul astronomiei. Este probabil, cel mai cunoscut şi important astrofizician al timpurilor noastre, omul ce a primit o scrisoare de la celebrul Carl Sagan, omul care a prezentat remake-ul serialului fantastic Cosmos: A Spacetime Odyssey.

Vezi mai jos, unul dintre cele mai puternice videoclipuri de pe YouTube.
11 milioane de vizionări, nu sunt suficiente.
Fiecare om cu acces la internet, ar trebui să vadă acest videoclip.

Citeşte Mai Mult »»