Dovada Că Nu Trebuie Să Renunţi Niciodată La Luptă

Succesul se ascunde în ambiţia de a NU renunţa la lupta pe care o duci, indiferent de natura ei sau de situaţie.

Amintirile Sunt Esenţa Vieţii Tale

Ne construim viaţa din amintiri. Tot ceea ce eşti astăzi, tot ceea ce vei fi mâine, se bazează pe amintirile pe care le-ai construit doar tu.

Ascultă Cu Sufletul

Majoritatea oamenilor aud muzica, dar oare câţi dintre noi ascultă cu adevarat ?!

Cine Era Sfântul ANDREI Şi Ce Legături Are El Cu România

Sfântul Andrei, are legături strânse cu ţara noastră, iar Andrei, este probabil, unul din cele mai populare nume din România la ora actuală.

Schimbările Climatice Vor Face Ca Porţiuni Vaste Ale Planetei Noastre Să Devină Nelocuibile

Porţiuni din planeta noastră, vor deveni nelocuibile din cauza încălzirii globale, mai repede decât credem noi.

Cel Mai Uluitor Fapt Despre Tine: Suntem Praf De Stele

Fiecare vede lumea diferit. Indiferent de ceea ce credem la nivel personal, cu toţii suntem praf de stele.

Plângi Pentru Că Ai Încercat Prea Mult Timp Să Fii Puternic: Slăbiciune Sau Forţă Interioară?

Dacă te-ai trezit plângând din senin, trebuie să ştii că plânsul NU este un semn de slăbiciune.

Viaţa Ta E Clădită Din Lucruri Mărunte Şi Amintiri Frumoase

Nu lucrurile extraordinare sunt cele mai importante în viaţa, ci mai degrabă lucrurile mărunte și oamenii care te înconjoară.

Fiecare Generaţie Are Nevoie De Proprii Eroi: STAR WARS Nu Este Doar Un Film

Star Wars nu e doar un alt film sau o altă franciză de succes. Pentru unii dintre noi, este mai mult decât atât.

Echilibrul Tău Interior: Blândeţea Şi Calmul, Sunt Cele Mai Eficiente Metode

Calmul interior, te poate salva în diferite situaţii ciudate, mai ales dacă vine la pachet cu multă sensibilitate.

Visele Tale Sunt Călătorii Sublime Dincolo De Extraordinar

Chiar dacă au funcţie fiziologică, visele tale sunt călătorii sublime dincolo de extraordinar.

Ceasul Ticăie: Timpul Nu Te Aşteaptă Pe Tine !!!

Poate că ar trebui să îţi schimbi percepţia despre timp, pentru că în măreţia sa nefirească, el nu aşteaptă pe nimeni, nici măcar pe tine.

Gusturile Muzicale Personale Evoluează În Timp

Muzica este o lege morală. Ea dă suflet universului, aripi minții, zbor imaginației și farmec vieții.

Din Cauza Unor Ţări Subdezvoltate, Energia Solară, A Devenit Oficial Cea Mai Ieftină Formă De Energie

în timp ce costurile pentru cărbune și gaze naturale, vor rămâne scăzute, sursele de energie regenerabile, o vor duce şi mai bine, pentru că au devenit oficial cea mai ieftină sursă de energie.

Românii, Autostrăzile Şi Asfaltul: O Comedie Cu Iz De Dramă

Cel mai mare paradox cu iz de dramă al României: statul colectează miliarde de euro din acciza pe carburanţi, dar nu reuşeşte să facă o autostradă funcţională completă.

Look Inside My Heart: No Music, No Life!

Poate că înainte de a citi restul rândurilor, ar trebui să vă spun că titlul este inspirat de textul unei piese ce a fost compusă de o trupă mai puţin cunoscută, despre care am să vă vorbesc puţin mai jos.

vineri, 13 septembrie 2019

Dovada Că Nu Trebuie Să Renunţi Niciodată La Luptă

Succesul se ascunde în ambiţia de a NU renunţa la lupta pe care o duci, indiferent de natura ei sau de situaţie.
Dovada Că Nu Trebuie Să Renunţi Niciodată La Luptă


Ştiţi voi vorba aceea "chiar dacă treci prin iad, continuă să mergi"!?
Probabil că are un sâmbure de adevăr pe undeva printre cuvinte, fiindcă, orice stăruinţă îşi are răsplata şi rostul ei.   Veţi vedea în video-ul de mai jos, o lecţia de la mama natură, o lecţie de viaţă ce îţi va arăta că nu trebuie să renunţi la luptă, niciodată.
Indiferent pentru ce lupţi. Indiferent în ce situaţie eşti.
Continuă să lupţi. Continuă. Pentru că asta e cheia succesului în situaţii disperate.
În situaţii limită.  Fiindcă doar atunci ştii de ce eşti capabil, doar în situaţii care te scot din zona ta de confort.  Situaţiile limită în care hotărăşti dacă trebuie să lupţi sau nu.
În acele situaţii poţi cunoaşte un OM cu adevărat.  Te poţi cunoaşte pe tine însuţi.

Aşa că, chiar şi atunci când nu mai găseşti nici o portiţă de ieşire, continuă să lupţi.
Vezi exemplul video-ului de mai jos şi probabil vei înţelege de ce.
Vei spune că iguana a avut noroc, că a fost o situaţie cu conjuncturi favorabile.
Că totul este doar o întâmplare. Dar, oare nu suntem şi noi o întâmplare?
Oare nu este viaţa în sine o serie de întâmplări favorabile sau nefavorabile?
Indiferent de toate acestea, nu poţi să nu te întrebi:
-"oare eu, ce aş fi făcut într-o astfel de situaţie?! Aş fi luptat? Sau aş fi cedat?"


Totuşi, un lucru e clar: chiar şi atunci când eşti înconjurat de 100 de "şerpi", metaforic vorbind, nu trebuie să renunţi.  Chiar şi atunci când disperarea te cuprinde cu ai ei ghiara înfiorătoare, NU renunţa.
Ştiu că sună a clişeu.  Dar, nu renunţa la luptă, nu te lăsa învins.
Agită-te, încăpăţânează-te şi Luptă.  Dacă TU nu lupţi pentru tine, nimeni nu o va face.

“Nu renunţa niciodată la visele tale, luptă, crede în tine şi vei reuşi”


De ce vă zic toate astea!? Pentru că la rândul meu duc o luptă grea cu viaţa.
Una mult mai groaznică decât vă închipuiţi voi. Ireversibilă şi netratabilă.



miercuri, 28 august 2019

Amintirile Sunt Esenţa Vieţii Tale

Ne construim viaţa din amintiri. Tot ceea ce eşti astăzi, tot ceea ce vei fi mâine, se bazează pe amintirile pe care le-ai construit doar tu.
Amintirile Tale Sunt Esenţa Vieţii

Aproape de fiecare dată când cineva începe o poveste, spune "îmi amintesc".
Esenţa vieţii ?!   Probabil o ştie doar Dumnezeu.    Sau Universul.

Ştiu doar că cele mai fascinante elemente din viaţă, sunt amintirile.
Imi amintesc cu plăcere de cele trei lucruri care îmi plăceau să le fac cel mai mult când eram tânăr: patinajul, înotul şi mersul cu bicicleta.  Am avut o copilărie fantastică, iar câteodată, aş putea jura că ''aventurile'' pe care le-am trăit eu, sunt cele mai frumoase. Cel mai mare regret al meu este că vremurile în care puteai avea o astfel de copilărie, s-au dus şi nu mai vin înapoi, niciodată.

Doar cine a avut bunici la ţară, şi a petrecut vacanţele de vară undeva în mijlocul naturii, poate ştii ceea ce înseamnă cu adevărat o copilărie frumoasă.   Pe vremea aia, nu fugeam după pokemoni, nu vânam hainele cele mai bune, nu căutam semnal la mobil şi nici nu încercam orice reţea wi-fi.
Nu dragilor.   Pe vremea când copilăria era cu adevărat fericită, totul părea liniştit şi calm, grijile erau departe de gândurile mele, viaţa era minunată şi tot ceea ce aveam în minte era ''oare pe unde să mai hoinăresc astăzi".  Îmi amintesc foarte clar şi acum, sentimentul de linişte şi calm din zilele călduroase de vară, zilele când nu aveam efectiv nimic în minte, zilele toride în care fugeam de acasă la un scăldat în Mureş, sau zilele din iernile grele, când fugeam la un săniuş pe vreun deal absurd de abrupt, la care nu aveam voie să mergem.
Îmi amintesc de toate astea într-un amalgam de alte lucruri pe care le-am făcut, unele rele, altele frumoase.


Îmi amintesc de câmpul interminabil de trifoi de unde săreau iepuri atunci când strigai, îmi amintesc de lanul de grâu de pe deal, în bătaia vântului de la asfinţitul soarelui, de zilele arzător de calde când mă trimiteau bunicii la întors de fân.   Îmi amintesc clar de toţi câini pe care i-au avut bunicii mei, de toate găinile din curtea lor, de fiecare ciobitură de pe trotuarul din curte şi de toate locurile unde am căzut, dar şi de toate florile frumoase pe care le întreţinea bunica.  De prietenii pe care-i aveam la ţară, de fetele care-mi plăceau, de nopţile în care mergeam la furat de mere, pere, sau prune, pe la vecini şi străini.   Dar mai presus de toate, îmi amintesc de bunicii mei, fără de care toate astea nu ar fi fost posibile.    Şi pentru asta, i-am iubit.    Exagerat de mult.


Sunt profund îndatorat lor, pentru fericirea din copilăria mea.   Pentru clipele în care timpul parcă stătea pe loc.   Pentru momentele frumoase pe care atunci, nu ştiam să le apreciez.   Dintre toate amintirile frumoase, una îmi persistă foarte des şi destul de clar.   De parcă s-ar fi imprimat pe creierul meu.   Nu aş putea să vă spun de ce.   Probabil pentru că a fost o zi magică.   Sau poate că a fost linişte, o linişte de iarnă în care nu se auzea absolut nimic.  Ştiţi voi, liniştea totală de iarnă, când se aude doar un câine în depărtare lătrând.   O zi în care parcă până şi fumul din coşurile caselor părea mai mut decât de obicei.   O zi de iarnă liniştită, cu zăpadă grea ce scârţâia greu sub bocanci, o zi în care am pornit la patinaj, pe un lac îngheţat de lângă satul bunicilor mei.   O zi în care am curăţat gheaţa de zăpadă cu mâinile mele.   O zi în care era atât de linişte şi de plăcut, încât aş fi putut să jur că îmi aud gândurile.
Şi în liniştea asta totală, am patinat.   Vreo 6 ore.
Singur.  În linişte.  Fără griji.  De parcă nimic altceva nu mai conta.  De parcă doar eu existam.

Ce vreau să spun ?!    Absolut nimic.   Aş vrea să poţi simţi ce am simţit eu atunci.   Atât.